13, 99 lei

13, 99 lei (99 francs/14, 99 euro, titlurile în cazul în care veţi găsi cartea scrisă în franceză, respectiv engleză), este un roman scris de Frédéric Beigbeder în perioada 1997-2000. Un frumos pamflet ce aduce acuze mediului în care autorul lucra, anume Publicitatea, cartea nu m-a plictisit o secundă, intrigându-mă, amuzându-mă, facându-mă să-mi dau seama că trăim într-un univers creat de către “băjeţii” ce lucrează în Advertising.

 Modul în care se lucrează la o reclamă, cum vin ideile, cum se vopseşte iarba în verde şi fata puţin bruneţică la ten este făcută să arate ca o veritabilă păpuşă cu chip alb de porţelan, este descris în detaliu de autor. Deci, pe scurt, aflăm cum se fabrică visul frumos care mai târziu ne este vândut , iar noi îl luam ca nişte fraieri; cum fericirea este marcă înregistrată Nestlé şi cum Pepsi voia să cumpere Albastrul. (“Şi când se uită pe cerul Pepsi, ochii lor Pepsi se luminează..”) Şocant? Destul de frustrant aş adăuga …

Frédéric Beigbeder

“Lucrez în publicitate: ei da, poluez universul. Sunt tipul care vă vinde rahat. Ală de vă face să visaţi la lucruri pe care n-o să le aveţi niciodată. Cer veşnic albastru, gagici care nu-s niciodată nasoale, o fericire perfectă, retuşată pe Photoshop. Imagini bibilite, muzică ultimul răcnet. Când veţi reuşi, economisind la sânge, să vă trageţi maşina visurilor voastre, cea pe care am promovat-o în ultima mea campanie, eu o voi fi trecut deja la demodate. Am un avans de trei puncte şi am eu grijă întotdeauna să vă frustrez. Glamour este o ţară unde nu ajungi niciodată. Vă droghez cu noutatea, iar avantajul noutăţii e că niciodată nu rămâne nouă. Există întotdeauna o noutate proaspătă, care s-o învechească pe precedenta. Apostolatul meu e să vă fac să vă curgă balele. În profesia mea, nimeni nu vă doreşte fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu consumă.”

Practic, nouă zi de zi ni se vinde rahat, ambalat frumos şi servit sub titlu de fericire. Ne confudăm propriile dorinţe cu ceea ce vedem pe ecranul Tv-ului şi începem să credem că aceea ar fi realitatea pe care ne-am dori-o. Devenim nişte veritabili Robo Sapiens, conduşi de alţii fără măcar să ne dăm seama. Ca să nu mai vorbesc despre globalizarea asta care devine din ce în ce mai toxică. Ţările, continentele îşi pierd încet, încet din identitate şi McDonaldia sau Microsoftia, ar părea că ne guvernează, deşi poate că acum nu pare atât de plauzibil.

Din carte mai aflaţi şi despre salariile fabuloase ale copywritterilor, cum s-au născut slogane faimoase (termenul preferat fiind HEADLINE), cum se fac scripturile, care sunt distracţiile vinovate ale oamenilor din publicitate (ceva gen Sex, drugs and alcohol). Că tot am vorbit de headline-uri, Beigbeder susţine sarcastic că cele mai bune sunt ale lui Iisus: “Iartă-i că nu ştiu ce fac!”, “Cei din urmă vor fi cei dintâi!”.

De asemenea, recomand spre vizionare ecranizarea romanului. ”99 francs” este în regia lui Jean Counen, a apărut în 2007, iar actorul principal este chiar de curând premiatul cu Oscar, Jean Dujardin. Amuzant, dar destul de caustic, filmul înfăţişează viaţa din spatele cortinei.

Aici un trailler “wanna be”, dar mi s-a părut mai atractiv decât cel oficial. Propun mai întâi cartea, după care urmărirea filmului. Spor!