?

De cîte ori ai râs fals? Şi de cîte ori ai făcut lucruri cu care nu ai fost de acord? Câte nopţi  nedormite ai adunat până acum, mustrat fiind de conştiinţă? Cât mai ai de gând să îţi tot calci pe inimă şi cât mai ai de gând să sacrifici, să te compromiţi? E moral ce faci? Dar etic? Se va termina vreodată? Vei fi vreodată fericit? Dar ce e de fapt FERICIREA?

Cât mai ai de gând să minţi? Să te minţi…? Ce vrei?

De ce taci? De ce plângi? Câte întrebări fără raspuns?

Iubeşti? Ai iubit vreodată? Vei iubi? Vei fi iubit? Dar urât? 

Cât timp mai ai de gând să stai aici? Pereţii aştia reci au auzit de o sută de ori cum ţi-ai urlat singurătatea. S-au îmbibat în tristeţea ta. Dacă i-ai zgâria uşor cu unghia într-o parte, ar curge lacrimi, ca atunci când scrijeleşti trunchiul unui copac, iar seva se prelinge cu sughiţuri. 

Auzit de atâtea ori de cei de lângă tine, dar de câte ori şi ascultat sau înţeles? Înconjurat mereu de oameni, şi totuşi atât de singur. Solitar… dar până când? Bogat, dar sărac spiritual şi gol pe dinăuntru. SEC.